Monthly Archives: Februarie 2011

Daca…..

Dacă-ţi rămâne mintea când cei din jur şi-o pierd

Şi fiindcă-o ai te apasă sub vorbe care dor,

Dacă mai crezi în tine când alţii nu mai cred
Şi-i ierţi şi nu te superi de îndoiala lor,

Dacă de aşteptare nu osteneşti nicicând,
Nici de minciuna goală nu-ţi clatini gândul drept,
Dacă, izbit de ură, nu te răzbuni urând
Şi totuşi nu-ţi pui mască de sfânt sau înţelept,

Dacă visezi, dar visul stăpân de nu ţi-l faci,
Sau gândul, deşi judeci, de nu ţi-e un ţel,
Dacă-ncercând triumful sau prăbuşirea taci
Şi poţi, prin amândouă trecând, să fii la fel,

Dacă înduri să afli cinstitul tău cuvânt
Răstălmăcit, naivii să ducă în ispită,
Sau truda vieţii tale, înspulberată-n vânt,
De poate iar s-o ‘nalţe unealta-ţi prea tocită,

Dacă poţi strânge toate câştigurile tale
Ca să le joci pe-o carte şi să le pierzi aşa,
Şi iarăşi de la capăt să-ncepi aceeaşi cale
Fără să spui o vorbă de neizbânda ta,

Dacă poţi gândul, nervii şi inima să-i pui
Să te slujească încă peste puterea lor,
Deşi în trupul firav o altă forţă nu-i
Afară de voinţa ce le impune spor,

Dacă te vrea mulţimea, deşi n-ai linguşit,
Şi lângă şef tu umbli ca lângă-un oarecare,
Dacă de răi sau prieteni nu poţi să fii rănit,
Dacă nu numai unul, ci toţi îţi dau crezare,

Dacă ajungi să umpli minutul trecător
Cu şasezeci de clipe de veşnicii,

Mereu,
Vei fi pe-ntreg Pământul deplin stăpânitor
Şi, mai presus de toate, un OM –copilul meu!

Rudyard Kipling – „Dacă”


Samsung Galaxy S 7 Series

Samsung Galaxy S 7

Poze cu restul de HomeScreen-uri:

Maine vin cu instructiunile 😛

A new update is available for your Computer!

No Comment :))

My New….Samsung Galaxy S :))

Va prezint cateva poze cu „noul” meu telefon:

De ce ii zic noul? Pentru ca dupa atata timp de cand il am telefonul avea nevoie de o schimbare la exterior, pentru ca „sub capota” am tot umblat de cand il am si acum am ajuns la un soft pe care nu o sa il mai schimb pana la 2.3. 🙂 Daca vreti sa preluati ceva de aici, sunteti liberi sa dati click pe linkurile aferente 😛

Configuratie Software:

Android 2.2.1 JS3 Doc’s ROM*

Hardcore’s Kernel K13C 500 HZ [ Voodoo Sound 4 included]

Generation X Blue Theme

-FileSystem: Converted ALL to EXT4

*Configuratie Doc’s ROM:

Base ROM: I9000XWJS3
CSC: JP9 Multi-CSC [ORO Selected]
Kernel: Hardcore’s Kernel
Modem: 19000XXJPX

Configuratie „Hardware”:

Hardcase MOMAX iCasePro White

Folie MOMAX Crystal Clear Protector

PS: Sa mai zica cineva ca doar Apple poate fi Stylish 😛

ENJOY! 🙂

 

Catalina

Nu e scris de mine, dar am ras. Mult. smile.gif Merita citit chiar daca e luuung, garantez ca nu o sa va plictisiti :))

“E duminca seara? Dap, duminica. Sau e deja luni… si sunt inca in cacatu asta de redactie in care am ramas doar io cu portaru – tipu’ perfect de tovaras – vorbeste greu, balbait (la un moment dat renunta, hehehe), e aproape surd si ochelarii lui nu mai au loc de dioptrii si io rasfoiesc blogurile unor pizdulici, (jalnic frate) probleme grele p’acolo mosule! Sa-l paraseasca / sa nu-l paraseasca, sa-l insele / sa nu-l insele (tradu’-l fah, proasto, ca el mai are vreo 3 ibovnice, fraiero), nah, numa’ dileme d’astea… sincer sa fiu, recunosc, imi plac blogurile de gagici, da alea care chiar au ceva temei frate… Sunt citeva faine de tot, si desi tematica e tot in zona aia albastra, de suflet pavat cu incertitudini, totusi abordarea e misto. Si abordarea si argumentarea… Da’ la fatucele astea bintuite de furiile primului ciclu (la pariu? intirziat si ala), da, la fatucele astea de stai sa cetesti cu atentie, beleaua e maxima… Fi antena, am dat de una, a trebuit sa cetesc vreo 20 de insemnari ca sa-mi dau seama ca are 21 de ani (s-a scapat pe acolo pe undeva). Aseeaaa… si ce zicea asta? La 21 de ani? Pai cica ea ii va ramine lui fidela o eternitate… mah sa fie, deja aveam imaginea unei curti de manastire de maici (unde io ma si vedeam staret heheheheh), ea stand p’o banca, cernita si supta de lacrimi, rupand petale la o floare si murmurind: Vine, nu vine, vine, nu… Cum dreaq sa nu te intrige mah o faza d’asta? Asa ca am cetit lacom mai departe, am inteles ca ala s-a dus cu o buna pretina d’a asteia si asta acu’ se jura ca nu va mai iubi in veci pe nimeni. Decat pe el. Tot pe el fah??? Bah, da’ vaca esti, ala se pisa-n sufletu tau si tu… cacat… ma rog, e plin blogu lu’ fatuca asta numa’ cu lacrimogene d’astea baloase, de juraminti caraghioase si de hotariri d’astea definitive. M-am abtinut sa comentez, de fapt nici nu stiam ce dracu sa spun. Numa’ ca am mai bifat o vaca pe lista… Inca o victima a iubirilor neimplinite, inca una plansa pina-n maduva si crucificata de indoieli grele. Aaa, ca uitam, deduc dintr-o insemnare ca e si virgina hehehehehehehe… ‘ntelegi? Beleaua e d’aia de medalie frate… Sa mor io, hai mah, ce dracu, astea desi scriu sufletu p’aci pe poteca noastra nu vor altceva decit sa sufere mah, se condamne singure, sa nu rezolve cacatisuri d’astea cu iz de traire suprema de teama de a nu mai avea jucarie… Transfigurate de rateuri amoroase, muscate de “posibilele” intrebari ale “lui”, tematoare de ce imagine expun sau nu, pierdute printre suspine d’astea lirice… Cu siguranta ca fatucele de genu’ asta pierd esenta…
Alta se vaicarea ca la mare s-a balacit prin valuri, prin spume, ca era minunat, ca el era bronzat (el-u’ ei cica era si manierat, ii aducea berea in pahar de plastic la prosop), ca valurile desenau poezii cu stropi, atingerea corpurilor in apa parea ceva mistic, ochii lui la fel, cacat, ce mai, totu’ era k in basm… si, deodata, nah belea, un val hain i-a smuls sutienu’. Upssss!!! Ce dezastru!!! Ahhh, val nemernic, ‘tu-ti molecula ta salcie de natriu, val descreierat, cum ai putut tu mah, val odios, s-o despoi pe micuta sirena pudica?? Mortii matii de val, auzi tu mah ce i-a facut fetei, saraca de ea… la care ea – “Am simtit ca mor instantaneu, ochii lui erau pironiti pe sanii mei, nici nu am putut sa imi prind sutienu si am fugit direct la hotel”… heheheheh, cum fah, in tatele goale? Adica te vede o statiune intreaga la sfârcu’ gol, da’ el nu tre’ sa vada asta? Cand plaja e plina de gagici cu tatele expuse si cu bikini de aia cu sfoara nu numa in cur da’ si in pasarica??? hehehehehe, sa mor io mah, am ras cu lacrimi… Asea, insemnarea aia se termina in coada de peste, kilu’ meu, inteleg cumva ca s-a ales prafu’ de relatie pt ca ea nu a putut suporta o asa rusine…
Cetind faze de astea mi-am adus aminte ca si io am avut, candva, parte de o astfel de gagica. Mdeah, cand eram tanar si mai putin idiot. De fapt am avut parte de mai multe fatuce d’astea, cramponate, disperate, care nu puteau trece peste intamplari de genu’ asta. O ceteam p’asta si mi-am adus aminte de Catalina. Era frumusica foc, desteapta nota mare, sufletista, bunuta rau da’ timida… hehehehe, io vorbeam urat si ei i se roseau urechile… nah, nu stiu prin ce alchimii parsive fatuca asta a mea tot parca pe langa mine…
Cu timpu’ s-a infiripat o prietenie faina… io nu ma gandeam la chestii, cacat, era prietena mea buna, numa’ ca ea tot mai des dadea semne ca barierele’s ridicate si ca putem merge mai departe. Mi-aduc aminte primavara dezastrului: m-a luat de mana si m-a dus in Herastrau… Zapada se topise de ceva vreme, era inca frig dar soarele avea ambitii. Oamenii erau voiosi, perechi de amorezi, noi printre ceilalti, dreaq, scapasem de iarna, hormonii se frecau inca adormiti la ochi da’ deja miscau, nu? Urma sa faca pomu’ mugure, floare, sa dea soarele cu caldura, sa dam cojocu jos, sa ne regasim terasele, nah, ti-era mai mare dragu’… ea, pe langa mine, fericita si zambacioasa, topaia ca un caine scos la pisare. Ba se oprea sa admire o crenguta, ba se minuna de un mugure, ba mirosea o frunzulita, ba se oprea si ridica miinile, teatral (da’ frumos) catre cer… io ma simteam cam stanjenit de trairile ei, se mai bucurau si altii, da’ nu dadeau frate din aripi ca asta a mea, nu le canta sufletu’ asa de tare… cacat, nah, o mai tineam de mana sa o temperez da’ nu statea mult in lant ca se apuca iar de pasi de dans si de gesturi d’astea sensibilos penibile… ei i se parea firesc si atunci am lasat-o in bucuria ei… si prost am fost… ca acolo in parcu ala, e undeva la o rascruce de alei un podulet cocosat. Nici mare, nici mic, nah, dar e curbat al dreaq… Si sa vezi faza: ea, smulsa si scapata din mana mea, intr-un viguros pas al strengarului, se avanta pe coama podului… Cativa s-au dat mai intr-o parte, stanjeniti parca si ei de eruptiile de bucurie ale asteia… si nu stiu cum dracu face, ca de ajuns pe coama podului ajunge vaca, da’ cand sa coboare, pe partea cealalta, se impedica si o ia in viteza, intinsa pe burta, cat era de lunga, pe panta in jos… cacarea lumii frate, sare lumea sa ridice proasta, io la fel, nah, era cu mine fatuca, desi imi venea sa-mi pun afis pe piept cu “asta nu e cu mine”… cacat, ridicata fata din noroiu’ de la baza podetului, incepe sa planga de se zguduia textila pe ea… de mila evident ca mi-a fost, dar penibilu’ era incomensurabil… cind i-am ridicat capul si i-am dat paru de pe fata, am vazut ca tot nasu’ ei e jupuit. La fel si coatele, in cadere i se ridicasera manecile, ce dracu avea ea pe ea… Fusta numa’ o mocirla si aia, dresu’ rupt in genunchi si genunchii beliti si plini de sange si aia… Uuuu, Fi’ras al dracu cu soarta mea, cine dracu m-a pus sa ies cu asta in parc… unii, martori ai cascadoriei ei, radeau pe infundate de cascadorie si parca ii auzeam spunand: Ia uite si la bou’ ala, a iesit si el la plimbare cu a lui si s-a facut de tot cacatu’… Heheh, nah, ma rog, am curatat-o, am aranjat-o, am pipait-o sa vaz daca nu si-a rupt ceva si, sprijinind-o de mine, am dus-o la masina s-o duc acasa… Ea nu mai zicea nimic, se uita numa’ in jos, io o intrebam daca nu e cazu sa mergem la vreo un doctor ceva… Hai Catalina, vorbeste-mi, ce dracu, nu e de gluma, nah, toata lumea cade (da’ nu in halu asta toanto), acu lasa, treci peste jena si vorbeste cu mine… Ea nimic, muta ca pestele… cind am iesit din parc a vazut un taxiu si sa infipt in ala… Io, ca prostu’, am ramas in gura parcului uitandu-ma lung dupa masina… A lipsit vreo saptamana, cand a revenit avea o buba luuuuunga, pe tot nasu, o buba lunga si groasa, urata ca pacura, isi tragea tot parul pe fata sa mascheze cat de cat nenorocirea m-am chinuit sa vorbesc cu ea cateva saptamani, se ferea de mine ca de fisc, ma evita… Intr-un tarziu a inceput sa nu ma mai ocoleasca si a raspuns macar la salut… Cu timpu’ am uitat scena penibila, ne vorbeam ca si cum nu s-ar fi intimplat nimic. Si pe buna dreptate ca nu se intimplase nimic… Ce penis mea, cazuse proasta si atat. Bine ca nu si-a rupt dintii dracu, sau vreo un os ceva, bine ca nu a ramas schiloada, in rest nu conta nimic, nu? Mare scofala, ai cazut, si chiar daca ai cazut ca o vaca caraghioasa printre toate miscarile tale de balerina neinteleasa nah, asta nu e un motiv sa te jenezi in halu’ asta de mine, nu?

Ma rog, cu timpu’ relatia a redevenit normala… adica mai mult decit normala, ca ea incepuse iar ofensiva… O perioada io am facut pe prostu’, dar intr-un final nu a mai mers figura si a venit momentu’ sa facem ce fac toti aia care trec de faza pipaielilor si balosirilor… Seara fusese placuta, bagasem la matz la o carciuma intima, eram ok amandoi… bla-bla-bla, “ea m-a invitat sus”, io m-am dus… sus, – tacere. Pui o muzica? Nu, lasa… De ce stingi lumina? Las-o stinsa si p’aia… Macar televizoru’, il dam pe mute, dar face nitica lumina – Nu, nici televizorul… Aaa, facem un ceai? O cafea? Nu, nici cafea… cacat, asa pe orbeste, m-am prins ca se dezbraca. Io, obisnuit cu momentu’, am vrut sa-i dau o mana de ajutor. A sarit ca arsa. Am lasat-o in plata ei, mi-am dat seama ca o parte din toale le-a lasat pe jos, pt altele s-a dus in alta camera si a revenit goala. Goala ca io eram ca orbetele, in intuneric, cu mana intinsa dupa tzigari pe masa si cind ea s-a apropiat i-am bagat ditai destu’n buric. Cacat, scuze, chestii… Aaaaah, de ce ma tre’ sa fie totu’ asa penibil cu fatuca asta???? Ma rog, m-a pipait pe piept, io intolit tot, ca de parada, ca ma gandeam ca se razgandeshte mandra si o sa-mi fie najpa sa ma imbrac la loc. A mormait ceva si, din mormaiala ei am inteles ca tre’ sa fiu ca si ea, adica gol. Pai da’ cum sa nu? Imediat, in citeva secunde am fost numa’n ciorapi (nu, nici mort n’o sa renunt la faza asta, cand futi in deplasare, ciorapii sunt salvarea suprema)… Ma rog, balosiri, atingeri – da’ si alea pana la un nivel, mai jos nu, ca daca musca??? Aaa, sau eram nespalat pe maini… Hai mah, ce dracu, heheheh, ok, treaca si asta… Facu’ ea ce facu’ ca m-am trezit deasupra… io, vorbaret de felu’ meu in momente d’astea, nah, am incercat sa injghebez vreo doua vorbe ceva… Ea a zis doar atat: taci si misca-te!… Canapeaua aia era incomoda ca dracu, nici nu ma obisnuisem bine cu locu’ cand venisem ca bruta stinsese repede lumina… Imi intra in coaste un spatar ceva, de unde dracu spatar in canapeaua aia???, de picioare ma lua un fir de la vreo veioza (uhhh, fir??? sa nu dau dracu cu curu’ gol si de vreo priza ceva), pe ceafa imi cadea un colt de perdea – tu de unde dracu ai mai aparut mah, ca parca ferestrele erau pe partea opusa, nah, cacat, pe un intuneric de te usturau ochii ‘ntre tample si pe o tacere de-ti ingheta ceara-n urechi, ia-ta-ma pe mine dand din cur pe pipaite… Si cand intunericu’ era mai negru si linsitea mai totala, puaaaah, se aude un zgomot luuuung si reverberat, invirtosat pe citeva octave, butucanos, preeeeelluung si suierator… Ea se strange toata de-mi sar ochii in bezna din jur si icneste ca lovita-n moalele capului… Tacerea ramane spanzurata intre noi, aeru’ dintre burtile noastre parca fierbea si io izbucnesc intr-un hohot isteric de ras. Si rad, si rad de ma durea burta si coastele. Rad pana nu mai pot. Rad de ce basina trasese ea… Pe pasarica bai frate, o basina cum numa moldovenii slobozesc in trenurile judetene, d’aia cu ecou, deloc balbaita, ci ferma, barbatoasa, cu pieptu’ inainte, urgie vere nu alta… Ma rog, transpirat tot, incerc sa-i spun: hai fata, lasa, ce dracu, se intimpla in mod curent, ii zice flatulenta vaginala, prinzi aer in pasarica si nah, e ceva firesc, da-o dracu de treaba, da-l dreaq si de partz si hai s-aprindem lumina, sa bem o cafea buna si sa ne futem in draci p’urma… Ti-ai gasit… Da-i plansuri cu sughituri, ca ce, sa plec imediat, sa nu aprind lumina ca va muri, sa ma imbrac si sa plec. Si inca in regim de urgenta… nah, cum m-am imbracat nu stiu, cu stangu’-n dreptu’, cu cracii pe post de maneci, kilu’ meu, am facut-o si am dat sa ies. La usa, alta belea, nu intelegeam cum functioneaza broasca, ma impleticeam in deste printre chei, yale si lanturi. O strig sa vina sa deschida ea si aud doar un racnet de fiara: iesi cum oi iesi, numa’ iesi!!!… Ba frate, cosmar pe Calea Victoriei, nu alta!… In lift ma uit in oglinda si ma umfla iar rasu’.

Evident, nu ne-am vazut, desi io o cautam, ea se ascundea mai ceva ca un costum de camuflaj… cacat… a trecut si vara… si toamna era pe trecute… io incepusem sa lucrez prin alte parti, deja uitasem intamplarile… cand, intr-o zi, ma pomenesc cu ea. Senina, frumoasa, sprintena. Ce mai faci, cum o duci, etc… A urmat o conversatie frumoasa, ne-am si pupat, ea era luminoasa, surazatoare. Si eu intr-un fel multumit. Revenise si se parea ca trecuse peste cele nenorociri. Am aranjat sa iesim la o carciuma, io trebuia sa ma vad cu niste scortosi, un elenist, unu’ de pe la Academie, o scenarista, un poet, kilu’ meu, oameni d’astia de vaza cu nod tare la cravata. I-am propus sa vina cu mine, macar ea ar fi colorat seara. S-a dus acasa, s-a facut frumoasa – si mai frumoasa, si ne-am vazut la carciuma cu restu’ turmei. Protocol, scortosenie, spete drepte, discutii cu dichis… Io eram si nu eram atent la ce dreaq discutau aia. Ma uitam mai mult la ea, era cu adevarat frumoasa, facea fata neasteptat de bine discutiilor, subiectelor… gratie ei atmosfera se dezmortise binisor, aia o ascultau cu atentie, poetu’ ii trasese si vreo doua rime, ce mai, ii cucerise si p’-aia… Ba frate, futu’-i mama masii de felie, ca parca era blestem, k parca cobisem, ca prea tare ma minunam ce bine merge seara. Nah, cand discutia era mai in toi si bucatele mai bune, o apuca p’a mea tusea. Da’ o tuse d’aia de n’o poti retine nici cu portile etanse de la reactoru nuclear… Taman ce mesteca, distins, la o bucata de piept de pui, cand face d’odata ochii mari ca si cum s-ar fi inecat si tuseste mosie cu gura plina pe toata masa aia… Lu’ scenarista i se opreste o bucatica de mancare in salata. Lu’ poet ii trece razant o alta bucatica pe linga o rima imperecheata care de scarba se transforma rapid intr-o rima alba, lu’ dom’ profesor ii pune pe ochelar o constelatie de muci si farimite de mancare. Fata de masa era alba pana la tusea lu’ asta. Acum ziceai ca explodase un copan, ca se facusera carnati de casa, ca zdrobise unu’ vreo 3 sarmale… De unde frate atata materie???? Cum dreaq mah???? Ca n-avea gura asa mare… Uuuuuu, ‘gami-ah’ picioarele-n norocu’ si soarta mea!… Penibilu’ a fost maxim, de la alte mese se uitau toti cu gura cascata la dezastru. I-am intins un pahar cu sifon in care plutea gingas o bucatica… Ea cu ochii tinta, balmajeste ceva. Si atunci ii infloreste si un balonas de muci la narea stanga. Tapana ca o prajina, cu ochii tinta ‘nainte, se ridica de la masa si dispare cu pasi mari. Mie nu mi se sterge de pe retina, nu carnagiu’ de pe masa, ci balonasu’ ala de muci, cu pelicula lucioasa, in care parca au sclipit toate luminile localului. Si ma las pe spataru’ scaunului si rad. Rad iar, fara sa ma pot opri. Ai mei de la masa, oripilati, se ridica furiosi si pleaca gesticuland. Io raman dat pe spate, varsat tot in scaun, si rad cu lacrimile pe obraji. Chelnerii se agita pe langa masa, jenati de eveniment. Ma intreaba habar n-am ce, io rad isteric si viata mi se pare minunata. Privesc in jur printre lacrimi, dau sa explic uneia de la o masa vecina ce e atat de amuzant, dar nu pot. O fut in gura, nu-mi pasa, ma dor falcile de la ras si tot nu ma opresc. Aia, de la masa vecina, cu furculita-n mana, incepe sa zambeasca. Ceilalti la fel. De la masa din fata, unu’ imi cauta privirile, il apuca si pe el rasu’ cand io doar atat mai pot face, mimez cum i-a inflorit lu’ a mea balonasu de muci la nara. Si simt ca ma sufoc de ras. Acum toti rad in hohote, au lasat toti tacamurile si se tin de burta. Se rade pe mii de note, se guita, se behaie, se lalaie, se rade pe fata, cu sughituri… Io ma ridic, chelneru vine razand, imi face si ala tremurand nota, achit si plec. Oamenii imi fac semne, ma saluta stergandu-se la ochi. Ies din carciuma si in spatele meu vine una. Imi intinde ceva, ma uit – e sacou’ lu’ Catalina. Inca mai gafai de atata ras, gagica aia, picolita, chelneritza ce dracu e, icneste incetisor, ne salutam si ies in strada…

Nah… nu am mai vazut-o pe Catalina. De atunci, niciodata. Mi-a ramas de la ea haina ei, sacou, care si ala mi-a facut necazuri, cand se mai agata cate vreo gagica pe la mine, dadea aia de haina unei alte muieri si se alegea prafu’… cacat… Era frumoasa Catalina… si buna… poate ca daca n-ar fi fost atat de stupida sa se lase infranta de cacaturile astea, da, poate ca as fi fost cu ea… am fi facut niste copii frumosi, uneori penibili si basinosi, dar minunati… Si am fi ras de astfel de idiotenii… nah… cat de proasta sa fi mah sa te lasi doborata de firesc??? Cacat… daca stai sa despici firu’ in patru, mori nefericit si nemancat, si neplimbat, si nefutut…

Acu’ mi-au venit in minte si altele… Gabi… cu tamponu uitat… Elena, la spital, cu clisma… Mah, o femeie daca iti place de ea, e la fel de minunata si cand e regina si cand se caca… Intre toate astea nu sunt decat chestii firesti, normalitate… anormal e sa faci o drama din astea… Si sa iti refuzi si tie si celui de langa tine libertatea de a fi asa cum esti… Pacat ca tre’ sa fim atenti ca la fiecare pas sa fluturam stegulete specifice… Pacat, pacat ca pentru fiecare chestie tre’ sa avem cate o masca… cand mergi la paine, cand te pisi in boscheti, cand mergi la inmormantari sau la nunti, cand esti cu mama sau cu iubirea vietii, cand schimbi jobu’, cand cistigi la loto, cand vine postasu… O masca pentru fiecare, pentru fiecare altfel, dar niciodata ca noi… hehehe, d’aia mai ii apuca pe unii doru’ de ei…
Catalino, fata, partzu tau pe pasarica a fost mai frumos decat toate celelalte femei… si balonasu tau de muci mi-a aratat iar cat de frumoasa poate fi viata!… Si n-am apucat niciodata sa-ti multumesc… Ce proasta ai fost,… ce proasta!!!…”

Once Upon a Time…

Se spune ca intr-o zi dupa anuntarea parteneriatului de la MWC, CEO-ul Nokia Stephen Elop a iesit la pescuit pe malul raului Wisconsin.

Trist si suparat ca fanii Nokia nu au fost deloc multumiti de alegerea WP7 ca sistemul lor de operare, se gandea la actiuni si la cum Nokia va falimenta in curand…apoi…ceva a muscat momeala din lanseta naughty.gif
Si Stephen Elop se chinuie, se chinuie, trage la mal pana la urma „monstrul”, cand, ce sa vezi? Era doar un pestisor de aur, ce ii spune urmatoarele:

Pestisorul: Te rog, da-mi drumul, si-ti promit ca-ti voi indeplini o dorinta.
CEO Nokia: Pai…cum? Doar o dorinta? Inainte indeplineai 3…
Pestisorul: Deh…nici Nokia numai e ce-a fost, nici eu numai pot indeplini 3 dorinte, ca e Criza biggrin.gif

Stephen Elop isi puse dorinta, apoi, de dimineata, toti posesorii de Android si iOS s-au trezit…si au fost socati de urmatoarea imagine pe telefoanele lor laugh.gif:

Steve Jobs, fondatorul şi CEO Apple, ar mai avea de trăit doar 6 săptămâni

Ştirea, publicată de americanii de la National Enquirer, şi preluată de Daily Mail, susţine că omul din spatele iPod, iPhone şi iPad se luptă cu un cancer pancreatic şi mai are foarte puţin de trăit.

steve_jobs.jpg

Pentru a susţine aceste afirmaţii cei de la National Enquirer prezintă şi fotografii cu un Steve Jobs scheletic, mult mai slab decât a fost vreodată, precum şi informaţia că în ianuarie 2011 şeful Apple şi-a luat concediu medical.

Diagnosticat cu cancer la pancreas în 2004, Steve Jobs a făcut un transplant de ficat în 2008 iar în 2009, după 6 luni de recuperare, starea sa părea să se îmbunătăţească.

Doar că nu este aşa, iar imaginile cu Steve Jobs, disponibile doar cititorilor revistei americane sunt înfricoşătoare. Mai mult, cei de la National Enquirer susţin că Jobs a slăbit de la 79 de kilograme, cât avea înainte de a fi diagnosticat cu cancer, la doar 58 de kilograme cât are acum.

Fotografiile au fost făcute pe 8 februarie 2011, în California, la Centrul Stanford, unde se presupune că merge pentru chimioterapie.”Probabil că domnul Jobs a mers la Stanford la chimioterapie, pentru că boala a recidivat”, spune un medic citat de publicaţia americană, în vreme ce un alt doctor, cu o experienţă medicală de peste 40 de ani, afirmă categoric: „Este în fază terminală. Ceea ce vedem în fotografii este pierdea masei musculare, slăbire severă, foarte probabil cauzată de cancer”.

„Cu siguranţă pare a fi în fază terminală”, spune medicul care a văzut fotografiile, „şi aş fi suprins dacă ar cântări mai mult de 58 de kilograme”.

Samuel Jacobson, un specialist în terapie intensivă, a riscat şi un pronostic. „Este în stare terminală. Aş spune că mai are şase săptămâni”, susţine medicul, care îşi justifică astfel aprecierea:”A pierdut foarte mult din masa musculară ceea ce lasă puţine speranţe”.

Samsung I9100 Galaxy S II- Specificatii + Poze Oficiale

Samsung I9100 Galaxy S II

Specificatii Oficiale:

Video Prezentare:


Poze facute cu Camera Foto a Smartphone-ului:

Comparatie Side-By-Side cu Galaxy S I :

Concluzie: Super-Telefon, My next one 😀

Primele Poze Oficiale cu Samsung Galaxy S 2

Chiar daca mai sunt 13 ore pana la lansarea Galaxy S 2, deja s-au dat publicitatii poze oficiale cu aparatul.

Dupa cum ma stiti probabil, am facut rost de aceste poze, asa ca o sa le postez in exclusivitate pe blog ceva mai jos.

Mai sunt 12 Ore 51 Minute si 30 Secunde din acest moment pana la lansarea Galaxy S 2 precum si Galaxy Tab 2 la Mobile World Congress 2011 din Barcelona. Cei care participa astazi vor avea ocazia sa traga la sort pentru a castiga unul din cele 2 aparate noi Samsung. Din pacate nu pot fi acolo… 😦 Ce sa fac, daca astia nu s-au gandit sa faca Mobile World Congress in Romanica 😦 .

Gata cu palavrageala, uitati pozele:

Nokia a Capitulat! Imbratiseaza Windows Phone 7…

Oficial, Nokia a luat cea mai proasta strategie din ultimii ani: Priviti si…minunati-va!

Astăzi, 11.02.2011, Steve Balmer, actual C.E.O. al Microsoft a anunțat un parteneriat strategic împreună cu Nokia Mobile Phones Division. Parteneriatul vizează următoarele:
-Migrarea modelelor high-end Nokia către platforma Windows Phone 7
-R&D pentru migrarea următoarei platforme Windows Smartphone pe noile generații de dispozitive Nokia
-Integrarea serviciilor Nokia în platforma Windows Smartphone și Bing! (Ovi Maps, Ovi Store etc.)
-Păstrarea MeeGo ca și alternativă open-source high-end pentru o posibilă nișă de dispozitive multi-mode (Tablete, Smartphones, Console de joc)
-Păstrarea Symbian ca și soluție low-end, entry-level pentru următoarea generație de dispozitive sub $200 ale finlandezilor.

Anunțul vine să confirme speculațiile săptămânii precedente.

De spus ar fi multe, mai precis despre cum a reactionat lumea de la acest „Boom” al Nokia:

Pai, dupa atatea ore de citit pe forumuri straine si romanesti, am ajuns la urmatoarea concluzie:  85% considera ca Nokia a facut cea mai proasta miscare posibila, 10% zic ca nu, iar 5% rad de ce a ajuns Nokia. Din totalul asta, citind, am mai tras o concluzie: multi considera ca urmatorul pas va fi ca Microsoft sa cumpere Nokia. Credeti ca ar fi posibil? Eu cred ca da. Si mai cred ceva: Cred ca toata nebunia asta a fost planuita de Microsoft cu mult timp in urma, cand CEO-ul lor a plecat la Nokia. El a lansat un memo intern unde spunea lipsurile clare si definitive ale Nokia&Symbian/Meego, si a tot repetat ca e nevoie de o schimbare. Acea schimbare, in opinia mea si a multora, trebuia sa fie Android. Dar nu, Nokia nu vrea sa faca parte dintr-un Ecosistem, vrea sa construiasca unul impreuna cu Microsoft. Parerea mea? Or sa faca parte dintr-un ecosistem tampit, in care Microsoft nu va investi suficienti bani, Nokia va decadea din ce in ce mai mult, ca apoi sa sfarseasca ca o subdivizie a Microsoft Corporation. Proasta miscare…Nokia! Te-ai bagat singura in gura lupului…si nu stiu cum o sa iesi de acolo.

Oficial Nokia si-a pierdut toti fanii Symbian si, odata cu ei, o alta imensa parte din piata. Majoritatea dintre ei se asteptau la un upgrade Android, dar nu, lor le-a trebuit Windows Phone 7, prin urmare, s-au dus si acei clienti…nu stiu zau cine ar fi visat la un Nokia cu Windows Phone 7 sau daca cineva si-ar fi dorit asa ceva vreodata…oricum, eu in mod sigur ma asteptam sa-si bage mintile in cap, dar se pare ca m-am inselat…inca odata!

Se zvoneste si ca cei de la Apple pregatesc un iPhone mai ieftin (sub 200$)

http://www.engadget.com/2011/02/10/bloomberg-apple-working-on-cheaper-smaller-and-dual-mode-iph/

Si ce se va intampla de acu’ ?

Se anunta o perioada furtunoasa pe piata Smartphone-urilor, din care cei mai nesifonati par sa reiasa Google si Apple. Apple pt exclusivitate, Google pt intregul lor ecosistem open si free. Mai jos am sa va pun niste linkuri cu primele reactii ale investitorilor si ale strategiei Nokia&Microsoft in viitor [In engleza]:

Nokia tells investors that 2011 and 2012 will be ‘transition years’ Tare mi-e ca dupa anii astia vor trebui sa lupte sa recupereze cota de piata pierduta in tranzitie.
http://www.engadget.com/2011/02/11/nokia-t…transition-yea/

Cu MS si WM se poate spune ca will be forever ‘transition years’.

Inca o bomba, asta n-o stiam: The former Ovi Store will be folded into Microsoft Marketplace Deci mie personal mi se pare penala toata treaba asta.

http://www.gsmarena.com/nokia_embraces_win…s-news-2314.php

Nokia did talk with Google about adopting Android but decided that it „would have difficulty differentiating within that ecosystem” and the „commoditization risk was very high – prices, profits, everything being pushed down, value being moved out to Google which was concerning to us.” Microsoft presented the best option for Nokia to resume the fight in the high end smarpthone segment.

http://www.engadget.com/2011/02/11/nokia-q…android-explor/

„Nokia’s share price plunged more than 8 percent to euro7.46 ($10.15) Helsinki after the announcement.”

http://www.businessweek.com/ap/financialnews/D9LAGRGO0.htm

La sfarsit am sa va uploadez 2 poze, cu ce idealuri avea Nokia odata si ce a ajuns… a fost un moment cand am sperat ca isi vor reveni, dar vazand ce s-a intamplat azi, pot spune ca Nokia pur si simplu numai e ce a fost…singura speranta a mea este ca Meego se va pune pe picioare si asa mai au o ultima sansa…dar pana atunci R.I.P Nokia!

VS

PS: Sper sa pot posta candva aici pe blog, postul cu urmatorul titlu „Nokia Ressurected!” 🙂


%d blogeri au apreciat asta: