Daily Archives: ianuarie 21, 2010

Viata de cacat….

Cum scrie si-n titlu, am o viata de cacat! Multi ar spune: De ce ma? Pai pt simplul motiv ca stau foarte prost pe plan sentimental…

Pana la urma: Ce’i iubirea? Toata lumea iubire, iubire, iubire. E atat de frumoasa la inceput, prima atingere de mana, primul sarut, chestiile astea stupide care dureaza 12 secunde si le tii minte toata viata, parca toata lumea se opreste in loc si va priveste. In momentele acelea ai spune ca nu ai da aceste momente pe niciun alt loc din lume. Si asa e….

Din pacate dragostea asta e trecatoare, si mai devreme sau mai tarziu totul se naruie asemeni unui castel de nisip…e superb, depui multa munca pt a-l construi iar atunci cand totul pare complet si finisezi ultimele detalii, un val spumos si rece vine la el si il darama, facandu-l una cu nisipul de parca nu ar fi existat niciodata…..asta e dragostea. Lupti sa o cuceresti, reusesti, esti impreuna cu ea si exact atunci cand crezi ca lucrurile sunt stabile apare o problema care te destrama…iar atunci te gandesti: Sa mai reconstruiesc castelul? Valurile vor veni in continuare….

Nu am sa inteleg niciodata femeile care profita de slabiciunile tale: Stie ca nu pot sa stau fara sa o sun mai mult de o ora, iar atunci nu-mi raspunde la telefon. Stie ca e vina ei, si, totusi crede ca ma poate face sa imi cer eu scuze, numai ca ce nu stie ea este ca m-am cam saturat sa fiu eu mereu de vina pt greselile ei. NU! Acum imi asum greseala mea si greseala ei sa si-o asume de cate ori e asa. Odata tata imi spunea ca sa nu ma intristez, ca femei sunt, iar eu am de unde sa aleg.

Da, avea dreptate atunci, numai ca blestemul meu este ca m-am indragostit nebuneste de o femeie care isi doreste ca pe gardul ei sa cante gaina, si nu cocosul (deja folosesc expresiile ei, incep sa innebunesc) si nu gasesc nicio solutie in cazul de fata…ce mi-a facut ea mie poate fi cu greu iertat, si totusi are pretentia sa o rog TOT EU pe ea sa ma ierte…in cazul asta as rupe relatia imediat cu ea fara sa ma gandesc…dar inca o iubesc, o iubesc atat de mult incat cred ca fara ea nu mi-as mai gasi locul in societate si mie teama sa nu recurg la un gest extrem….voi ce ati face? V-ati incalca orgoliile inca odata pt femeia pe care o iubiti, desi asta inseamna sa faci chestia asta pt tot restul vietii, sau, ati renunta la iubirea vietii voastre pt orgoliu, si, daca ati renunta, cum ati depasi momentul?

Aici chiar am nevoie de niste commenturi, pt ca eu nu ma simt in stare sa-mi raspund singur la intrebarea asta…

UPDATE: Pana la urma s-a rezolvat totul cu bine. Si-a cerut scuze ea pt faptele ei si totul s-a terminat cu bine…now back to work, cause I’m fucking Happy! :))

%d blogeri au apreciat: